Elena Niţă Ibrian este reprezentanta cea mai veche a unui mod de viață natural, cu o hrană vegetală netratată termic (hrana vie/raw vegan) din România. În zilele noastre, acest mod de viață este prezentat tot mai des ca fiind un curent cu totul nou, modern, tocmai ajuns de peste mări și țări și la noi în țară. Dar acest lucru nu este adevǎrat, căci hrana vie are în România, tocmai datoritǎ doamnei Elena Niţǎ Ibrian, deja tradiţie lungǎ.
Cartea "Din comorile doamnei Elena Niţă Ibrian" este un fel de poartă de intrare într-o lume paralelă: lumea plină de lumină şi minuni a bunei doamne Ibrian. Dacă doriți să aflați cine a fost Elena Niţǎ Ibrian, cum s-a îmbolnăvit de cancer în fază terminală la numai 25 de ani și cum s-a vindecat în doar câteva sǎptǎmâni, în mod miraculos și în ciuda prognozelor sumbre ale medicilor, care nemaiştiind cum sǎ o ajute, o trimiseserǎ din spital sǎ moarǎ acasǎ, această carte vă va pune la dispoziție multe răspunsuri. După ce a trecut cu bine această mare punte a vieții ei, Elena Niţǎ Ibrian a mai trăit bine și frumos la Piatra Neamţ peste 60 de ani, timp în care a scris peste 40 de cǎrţi şi a dăruit iubire, luminǎ şi pace tuturor oamenilor bolnavi, aflaţi la mare nevoie, care au căutat-o şi i-au cerut ajutorul.
Fiecare zi din viaţa doamnei Ibrian este o dovadă de necontestat, cǎ hrana vie nu este doar un mod de alimentaţie, doar o simplǎ dietǎ la modǎ, ci este un adevǎrat mod de viaţǎ, în pace și armonie cu tot ceea ce ne înconjoară.
Prin viaţa sa exemplarǎ, Elena Niţǎ Ibrian ne-a demonstrat tuturor,ce înseamnǎ sǎ fii cu adevǎrat un om bun, un OM, aşa cum ne-a gândit de fapt Dumnezeu pe noi toţi atunci când ne-a creat.
Autoarea, Luana Mimi Walter, a fost foarte mult influenţată de doamna Ibrian. Iar ca o expresie a recunoştinţei ei, a adunat în această carte-omagiu atât formule de rețete (pot fi deci variate practic la infinit cu mare ușurință), care au la bază rețetele create de doamna Ibrian pentru bucătăria fără foc (raw vegan) şi pentru bucătăria creativă (rețete vegane parțial gătite), cât și amintiri frumoase ale unor oameni, cărora doamna Ibrian le-a marcat de asemenea profund viața.
« Este o vorbă care zice să lași fiecărei zile grijile ei, să nu te agiți plănuind prea multe, să nu faci socoteli pe care nu le poți împlini. Dumnezeu are grijă de toți și de toate creaturile Lui. El singur ține cântarul și dă fiecăruia după cum a trăit. Mie nu mi-e frică de moarte, pentru că mă simt împlinită cu tot ceea ce am făcut. Sicriul cumpărat acum șaizeci de ani e încă în pod. Mă așteaptă. Stiu că nu acela este sfârșitul. Stiu că viața asta nu se rupe odată cu moartea. Ceva trece și dincolo. Și cred că dacă voi ajunge acolo, tot cu plantele am să mă ocup, că și pe acolo trebuie să fie flori și ierburi. »
- Elena Niţă Ibrian -
