Am scris pe acest blog deja mai multe povesti despre supravietuitori ai cancerului, caci este inevitabil sa nu ma lovesc permanent de astfel de povesti, daca tot am luat hotararea ca este parte a misiunii mele sa adun si sa documentez marturiile referitoare la efectele benefice (si de foarte multe ori salvatoare in ultima clipa) pe care le are hrana vie asupra sanatatii. Astazi o noua poveste despre pragul ingust dintre viata si moarte, despre boala si lupta pentru redobandirea sanatatii, despre frica de moarte si bucuria de a trai, despre cancer ca dusman sau ajutor de nadejde, despre transformari profunde, lumina pura, renastere, impacare, pace, iubire. Dar si despre plante salvatoare, terapii neconventionale, medici alternativi si un nou loc de munca, in slujba Vietii.
Povestea despre boala si vindecare a lui Ralf Brosius este edificatoare, caci a avut aceea desfasurare practic tipica: diagnosticul de cancer pulmonar in stadiu terminal in 2006, o operatie grea si o prognoza (condamnare!) a medicilor curanti mai mult decat pesimista, caci dupa ei, i-ar mai fi ramas lui Ralf doar cel mult inca trei ani de viata.....
Am facut acest interviu cu Ralf Brosius pe 24.04.2021, va asigur ca ii merge si astazi exceptional si ca nici nu se gandeste sa se retraga din viata publica sau sa inceteze sa raspandeasca in toata lumea mesajul sau de speranta si dragoste de viata, desi va implini in anul care vine 70 de ani, varsta la care cei mai multi oameni au intrat deja in modus-ul de pensie. Dar pentru oamenii ca Ralf, oamenii care isi traiesc menirea, nu exista de fapt nici munca, nici concedii, nici pensionari sau retragere din activitate, ci exista numai VIATA (asa cum subliniaza Ralf, cuvantul pensie nu face parte practic din vocabularul si viata lui!).
Subtitlul acestei postari, care este de altfel si un principiu de baza in viata lui Ralf Brosius, ar fi: "Revolutia alimentara - sanatatea este o stare naturala, care poate fi manifestata simplu si aproape fara truda, prin mijloace naturale". Caci experienta lui Ralf demonstreaza perfect calea redobandirii sanatatii pierdute, simplu si direct, cu ajutorul naturii. Dar care ar fi pe scurt povestea lui Ralf Brosius?!
Nascut in 1952, crescut si hranit absolut normal, cum era tipic pentru Germania la acea vreme, a avut o tinerete in iuresul hippy (care a inglobat tot "tacamul" acelor ani, inclusiv o scurta incercare a hasisului, o calatorie cu autostopul pana in India, Nepal si Afganistan, invatarea si practicarea tehnicii meditatiei de la 18 ani samd.), urmata de o reintoarecerea la viata "normala", intr-o viata profesionala stressanta si tipica pentru timpurile noastre, fara adevarate perioade pentru "a-si trage sufletul" si fara prea mult timp de gandire si contemplatie. A fumat pana la 30 de ani, a baut cafele, a consumat alcool si a mancat tot ceea ceea ce cei mai multi oameni considera chiar si astazi ca ar fi sanatos sa mananci: carne, lapte si produse lactate, zahar, oua, paine si produse cerealiere samd. A avut un job stressant si nu si-a respectat granitele, caci era convins, ca cei mai multi dintre oameni, ca trebuie sa functioneze cu orice pret. A trait deci cu pedala de acceleratie a vietii apasata la maxim. Corpul sau i-a dat desigur din timp semne foarte clare: oboseala pronuntata si scaderea dramatica a energiei, accese repetate si necontrolabile de febra si o tuse enervanta de care el a incercat sa scape cu un simplu sirop de tuse. Ralf a ignorat insa toate aceste semne pana intr-o dimineata din anul 2006, cand a tusit pana a scuipat sange si cand nu a mai putut trece iar cu vederea semnalele de alarma ale corpului si a fost obligat sa accepte atunci ca ceva nu este in regula, sa traga consecintele si sa actioneze intr-un fel. A consulatat specialisti de renume si a trecut de-a lungul a mai multor luni prin toate investigatiile care stau la dispozitia medicinei alopate. S-a constatat intre altele ca avea o pata mare pe plaman, dar si medicii, si Ralf au sperat ca este doar o tumora benigna sau un chist. Totusi, aceasta confruntarea dura cu boala l-a obligat cumva pe Ralf sa inceapa sa faca o trecere in revista a vietii sale, caci intuitia ii spunea ca boala are clar de-a face cu modul in care a gandit, a trait si a actionat pana la acel punct al vietii sale. Si simtea ca situatia in care se afla era un semn clar ca trebuie sa elimine sau macar sa reduca gandirea si comportamentul distrugator. A realizat ca nu a fost un partner prea bun pentru sotia sa si ca felul in care a interactionat cu colegii si ceilalti oameni din jurul lui nu a fost tocmai usor si placut. A discutat mult cu sotia lui, care l-a sprijinit 100% (se va arata si mai departe in relatare, ca ea, dupa parerea mea, nu i-a fost numai nevasta, ci un adevarat inger pazitor!), si a luat hotararea de a-si schimba viata. Asa ca s-a dus cu o saptamana inaintea Craciunului la operatia propusa de medicii curanti relativ relaxat. Insa diagnosticul final i-a daramata intrega viata: cancer pulmonar in stadiu terminal cu metastaze. Tumora de 6 cm s-a dovedit a fi maligna, iar multi ganglioni metastazau deja. Astfel incat i s-a indepartata nu numai tumora, ci si un sfert din plaman si toti ganglionii afectati. Dupa operatie, oncologul i-a recoamandat sa faca chimioterapie, impartasandu-i ca tocmai primise cele mai noi statistici ale cercetarilor cancerului pulmonar, conform carorar aproximativ 70% dintre oamenii cu un astfel de cancer pulmonar nu traiesc mai mult de trei ani. Ralf l-a intrebat ce ar putea sa faca in afara de chimioterpaie, daca ar putea de exemplu sa manance sau sa bea alte lucruri. Raspunsul oncologului a fost un NU clar, el era de parere ca indiferent de ce ar manca sau bea, acest fapt nu ar avea o influenta asupra evolutiei bolii. Doar daca ar fi fost fumator, i-ar fi recomandat sa renunte la fumat. In acele momente teribile, i-au trecut mii de ganduri prin cap, dar cel mai tare auzea: Eu nu sunt o statistica!! In realitate, acel oncolog (inconstient si iresposabil dupa parerea mea!) i-a furat cu doar cateva cuvinte toata speranta si l-a aruncat in haul adanc si negru al fricii. Si nu este de mirare ca lui Ralf i-a venit foarte greu sa-si pastreze sangele rece si sa gandeasca logic, dar totusi a reusit sa gaseasca hotararea de a nu accepta "condamnarea" oncologului. S-a hotarat sa nu faca chimioterpaie si primul pas pe care l-a facut in directia vindecarii a fost sa lucreze mental cu afirmatii pozitive si vizualizari si a inceput sa detecteze si sa elimine convingerile destructive din subconstient care impiedica procesul de vindecare.
In Ajunul Craciunului 2006, sotia lui l-a luat din spital si ajunsi acasa au discutat mult si au analizat ce alte posibilitati ar mai exista. Pentru ca el facuse cu cativa ani in urma o cura ayurvedica Pancha-Karma, s-au hotarat sa gaseasca un tratatment si un medic specializat in Ayurveda. Prima idee a fost sa plece un timp mai lung in Sri Lanka, dar sotia lui i-a recomandat sa ia mai intai legatura cu medici din Germania, si dupa mai multe apeluri telefonice soldate cu esec (erau zilele dintre Craciun si Revelion, cand cei mai multi medici au cabinetele inchise), a reusit sa ia legatura cu Dr. John Switzer, care locuia si practica direct in apropierea lor, la nici 5 km, si in al carui centru de sanatate Ralf fusese deja la cura ayurvedica.
A primit rapid o programare, direct pe 27.12.2006, iar dupa o anamneza temeinica si detaliata, Dr. Switzer i-a recomandat sa inceapa cu o cura stricta de detox si cu schimbarea modului de viata, in special cu schimbarea alimentatiei. Dr. Switzer i-a spus ca toate aceste schimbari vor duce la o renastere. Si faptul ca Dr. Switzer a avut de la inceput incredere ca are sanse mari de vindecare (nu in ultimul rand, tocmai pentru ca NU facuse chimioterapie!) l-a ajutat si sustinut enorm, rolul medicului este din pacate in medicina alopata in continuare total subestimat.
Desi nu i-a venit usor, caci totul era nou pentru el, Ralf a inceput, cu ajutorul sotiei sale desigur, sa implementeze toate recomandarile Dr. Switzer. Dupa numai 6 saptamani a reinceput sa lucreze. Dupa un an, la sfarsitul anului 2007 s-a prezentat la control si nu s-a mai putut constata prezenta cancerului in corpul sau. Ralf era vindecat!
Cum arata in mare planul alimentar stabilit impreuna cu Dr. Switzer? Ralf renuntase la produsele lactate, carne, cafea, alcool, produse cerealiere cu gluten, zahar si alimentatia lui era acum constituita in principal din legume, fructe (la inceput insa, aproximativ un an de zile, Ralf nu a consumat practic fructe si subliniaza si astazi, ca primii doi ani in procesul de vindecare sunt decisivi si extrem de importanti!), frunze verzi (in special plante din flora spontana), germeni si vlastari, nuci, alune, seminte, toate in stare cruda, deci hrana vie. Desi nu i-a venit usor si a trecut prin adevarate perioade de sevraj, a continuat totusi cu multa disciplina, hotarare si rabdare acest mod de a se alimenta. Si cu toate ca nu avea o gradina mare, reusea totusi sa-si adune in fiecare zi plante salbatice pentru smoothie (cocktailul din plante salbatice cum il numeste Dr. Switzer, AICI puteti citi mai multe amanunte despre terapia lui in limba romana), se scula special mai devreme ca de obicei, ca sa aiba suficient timp pentru a culege plante, ca sa-si faca smoothie inainte de a pleca la serviciu. Disciplina, organizarea, informatia, cunoasterea sunt deosebit de importante in acest proces. Si ele se obtin doar prin gandirea intensiva, studiere si analiza interioara si contemplatie. Sigur ca si Ralf s-a confruntat adesea, mai ales in primul an, cu frica de moarte, caci nu avea nici certitudinea si nici garantia ca ceea ce face va si functiona asa cum isi dorea. Totusi, faptul ca se simtea din ce in ce mai bine, l-a ajutat mult sa mearga mai departe pe aceasta cale a vindecarii. Iar astazi, el subliniaza faptul ca frica este un factor deosebit de important, caci fura energia vietii si iesirea din starea de frica este o componenta esentiala a vindecarii!
Ralf vorbeste astazi despre cancer ca despre "colegul cancer", caci a inteles ca desi la inceput si pentru el a fost vorba despre o lupta pe viata si pe moarte cu un dusman puternic, astazi el vede boala ca pe ceva necesar, care porneste procesul de trezire si poate privi totul cu recunostinta. Ralf a reusit sa-si ia soarta in propriile maini si nu a cazut in rolul de victima, pornind un proces tamaduitor nu numai la nivel fizic, ci la nivel mental, emotional, sufletesc si spiritual.